Romania a devenit un punct de atractie pentru cei care vand iluzii si distrug vieti din ce in ce mai tinere.
Sa spunem ca ati aflat, intr-un fel sau altul, ca adolescentul sau prietenul pe care-l iubiti este dependent de drog. Ce faceti?
Atunci cand suntem intr-o situatie critica una dintre primele reactii este aceea de a cauta la altcineva o solutie, o rezolvare. Ne este mai usor sa trecem printr-o situatie critica atunci cand discutam cu persoane care au trecut printr-o situatie similara. Inainte de a afla despre copilul lor ca consuma droguri, parintii si alti membri ai familiei au, deja, o atitudine in raport cu consumul de droguri si cu consumatorii de droguri. Multi parinti, dintre cei care s-au confruntat cu consumul de droguri, au reusit sa invete ca dependenta de droguri nu dispare peste noapte si ca sunt necesare rabdare si iubire din partea lor.
Va propunem sa invatam impreuna cum sa depasim aceasta situatie si sa facem sa fie mai bine. Noua, dar mai ales copiilor nostri.
Ajungem sa constatam cu groaza ca printre tineri drogurile devin in ziua de astazi ceva "cool". A te droga inseamna a fi adult, independent, modern. Cauzele care ii imping pe tineri spre consumul de droguri sunt multiple. Cei mai multi incep sa consume droguri din pura curiozitate de a cunoaste efectele pe care le au asupra lor sau din dorinta de a avea noi senzatii, noi trairi de exaltare si de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teribilismul. Drogurile actioneaza asupra psihicului. Si cum fiecare dintre noi are o minte diferita, si efectele variaza de la om la om. Pe de alta parte, efectul unei substante este cumva "invatat". De obicei un consumator nou nu stie la ce sa se astepte. Si rolul grupului de consumatori este sa-i orienteze atentia spre un efect sau altul, deci este si un proces de invatare.
Intrebarea buna este cum putem sa micsoram numarul tinerilor care initiaza consumul la varste fragede si cum putem micsora consecintele negative, inclusiv aparitia dependentei.
Semne fiziologice: paloarea pielii; pupile dilatate sau, dimpotriva, contractate; ochii inrositi sau tulburi; vorbire lenta, incoerenta; pierderea poftei de mancare, pierderea in greutate sau, din contra, apetitul exagerat; tusea cronica; proasta coordonare a miscarilor (clatinare sau poticnire).
Semne comportamentale: excitatia sau moleseala fara motiv aparent; indiferenta crescanda fata de toate; disparitii de acasa; absente nemotivate la scoala; deteriorarea memoriei si a atentiei; insomnia; deasa si nemotivata rasturnare a dispozitiei; scaderea succeselor scolare; cereri constante de "finantare"; disparitia din casa a banilor, a obiectelor de valoare, a cartilor, a hainelor, a ornamentelor; dese convorbiri telefonice; aspectul neingrijit.
Semne evidente: urme de injectii; hartii si bancnote rasucite in forma de tubulet; lingurite ascutite, capsule, sticlute, cutii din tabla; cutii de medicamente cu actiune somnifera sau sedativa.
Dependenta nu este o joaca, este o drama pentru care nu avem cuvinte sa o descriem la adevarata ei intensitate. Lipsa drogului produce stari de criza manifestate prin nervozitate excesiva, violenta, talharie si criminalitate. Aceasta este perioada de sevraj care in termeni medicali se traduce ca fiind "raspunsul organismului la absenta brusca a drogului cu care este obisnuit". In sevraj simptomele si intensitatea lor difera in functie de drogul administrat.
Daca suspectezi ca fiul/fiica tau se drogheaza nu ignora semnele!
Familia este prima care realizeaza ca ceva nu este in regula. In razboiul cu tentatia, parintii nu pot fi simpli observatori de pe margine. Ca parinte este datoria dumneavoastra sa deschideti bine de tot ochii. Parintii adolescentilor ce se drogheaza spun ca n-au vazut la timp semnele atat de vizibile pentru altii. Dependenta se intampla in luni sau ani. Pentru familie insa, dependenta este destul de usor de diagnosticat, deoarece criteriile sunt comportamentale.
Fie ca sunteti parintele, partenerul, copilul, prietenul sau colegul unei persoane dependente, situatia va poate parea imposibil de gestionat. La un moment dat suspiciunea parintelui poate deveni atat de insuportabila incat persoana dependenta sa se hotarasca sa plece de acasa sau sa recada. Reactia lor este urmatoarea, "O sa ma duc sa iau din nou o bila ca sa le arat ca sunt drogat asa cum ma cred ei." Si uneori, multi dintre acesti tineri chiar o fac. Rolul parintilor in procesul de recuperare al copilului dependent e crucial, iar mentinerea unei porti de comunicare este vitala in acest proces. Parintele trebuie sa fie foarte informat, sa-si incurajeze fiul sa comunice, apoi sa caute impreuna informatii despre dependenta, despre efecte. Depinde de parinte si de felul in care el isi creste copilul.
Exista mecanisme pentru a face fata unei astfel de situatii si pentru a va ajuta sa acordati sprijinul necesar persoanei dependente.
Nu este usor sa ajutati pe cineva cu o problema legata de cosumul de droguri. Tinerii exprima de cele mai multe ori problemele din familie, fie ca sunt singuri, fie ca parintii nu au niciun fel de relatie cu ei, sau intre ei, sau pentru a depasi problemele zilnice pe care le au si aici putem mentiona: divortul parintilor, abuzul sau indiferenta parintilor sau a scolii. Deseori, prietenii apropiati si familia inchid ochii la astfel de situatii, sperand ca persoana isi va reveni singura. Insa dependenta nu va disparea de la sine, iar negarea va impiedica persoana in cauza sa faca acest pas.
Este necesara o abordare flexibila si atenta, in locul uneia dure. Trebuie sa fiti non-agresivi si convingatori. Trebuie sa acceptati ca va fi o situatie dificil de gestionat si sa va asteptati ca persoana sa fie defensiva si ostila. Exista impulsul, tentatia la adulti de a-i speria pe tineri spunindu-le: nu care cumva sa pui mana pe asa ceva ca o sa mori, ca o sa devii dependent, sau asa ceva... Pastrati-va calmul.
E posibil sa aveti emotii de frica sau furie, dar este important sa evitati acuzele si confruntarile nervoase. Puteti spune ca va doriti sa ii sustineti, fara a-i judeca pentru dependenta.
Spuneti-le ca sunt oameni demni, ajutati-i sa recunoasca faptul ca abstinenta este singura modalitate de a face fata acestei situatii. Pentru a deveni abstinenti au nevoie de ajutor, de aceea asigurati-i ca ii veti sprijini. Trebuie sa se inteleaga ca dvs. nu fortati persoana sa accepte ajutor, ci ii oferiti posibilitatea de a face o alegere. Evaluati impreuna motivele consumului de droguri; vorbiti despre consecinte si despre ingrijorarea dumneavoastra in legatura cu acest lucru. Convingeti-l sa mearga la un specialist si insotiti-l. Are nevoie sa constientizeze ceea ce face.
Nu este bine ca doar un singur membru al familiei sa se ocupe de asta. Daca cei care-l indeamna la a consuma drog sunt numerosi, cei care-l ajuta trebuie sa fie mult mai numerosi.
Grupul poate avea un impact mai mare. Unul dintre soti poate sa implice copiii mai mari, un frate/o sora, o persoana apropiata, iar la locul de munca - pot fi implicati alti colegi. Daca fiecare persoana va veni cu exemple de fapte concrete - efectul poate fi foarte puternic.
Oferiti-va sa sunati in locul lor, de indata ce ei sunt pregatiti sa accepte ajutor. De foarte multe ori persoana dependenta promite sa caute ajutor, insa nu isi respecta promisiunea. In cazul in care nu accepta ajutor - doar lasati-le "usa" deschisa, nu insistati si nu ii mustrati. Poate fi suficient sa plantati ideea necesitatii insanatosirii. Prietenii adevarati se vor comporta cu el, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ca si cand nu ar fi consumat niciodata droguri.
Este posibil sa dureze luni sau chiar ani pana ce un prieten va fi de acord sa urmeze un tratamentul.
Pentru persoana dependenta, recuperarea inseamna intoarcerea vietii inapoi. Recuperarea inseamna sa se infrunte pe el insusi si sa se accepte pe el insusi ca pe o fiinta umana demna - fara droguri sau alcool. Recuperarea implica schimbari profunde in ceea ce priveste modul in care se privesc unii pe ceilalti si lumea din jur. Inseamna a-ti asuma responsabilitatea pentru propriile sentimente si pentru propriul comportament. Procesul de recuperare necesita un mare curaj din partea persoanei dependente si un mare ajutor din partea celorlalti.
Speram ca familiile vor constientiza, de asemenea, intreaga lor implicare in boala persoanei dependente, nu ca si cauza ci ca si partener de suferinta. Si de asemenea speram ca, recunoscandu-si propria nevoie de dezvoltare, se vor implica in totalitate in procesul de recuperare a intregii familii, si vor simti un sentiment de satisfactie, indiferent daca persoana dependenta isi va gasi, sau nu, un nou drum ....